miercuri, 6 octombrie 2010

Prea multi oameni tristi

In ultimul timp atmosfera care ne inconjoara de aproape si in care ne purtam framantarile, visele, fanteziile, sperantele, deci, aceasta atmosfera s-a cam alterat. Oamenii din jurul meu sunt incruntati, tristi, am vazut plangand nu doar femei, ci si barbati. Grijile ii apasa pe toti. Daca stai de vorba cu fiecare pe rand, nu se poate sa nu te afecteze, si fiecare poveste are ceva aparte, si toate au amaraciune. Ascult povestile lor de viata, si nu stiu ce vorbe sa le spun ca sa nu mai fie totul gri, ca orice as zice nu am cum sa le dau un  pont, o idee, o solutie. Am colegi care au ramas fara locuri de munca, si asta e o realitate, si toti ceilalti, care am scapat, ne simtim "cu musca pe caciula" si de-abia indraznim sa-i intrebam cum le merge. Am auzit povesti de viata care pe mine ma framanta si ma fac sa nu pot sa dorm. Si colegi disperati care-ti spun (desigur ca sumar) prin ce stare de soc trece, si te privesc cu ochii mariti si felul in care ti se destainuie e ca si cum ar striga dupa ajutor. Oare nu se simte nimeni vinovat pentru toate aceste tragedii individuale care se petrec? Pe mine ma chinuie sa-i vad asa.
Ma gandesc ca bine ca macar suntem pe timp de pace. Am o fobie cu razboiul.
Macar sa fim sanatosi si sa fie pace.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

chestii din vacanta de vara

Nu am scris de mult timp. Am doua chestii: am fost nasa si am vazut Grecia de cand nu am mai scris.