Vremurile in care traim

Uneori te gandesti la alegerile pe care le-ai facut de-a lungul timpului si te intrebi ce s-ar fi intamplat cu viata ta daca, intr-un anumit moment alegeai o alta cale. La un moment dat, era o mare migratie a romanilor spre America si Canada. Eu am o multime de colegi de la vremea aceea care au plecat in Canada. Ne batea si pe noi gandul, ne-am facut rost de formularele necesare, dar am renuntat. Unii dintre cei care au plecat sunt bine, cel putin asa spun ei, si asa reiese din pozele lor. Oare era mai bine sa fi plecat? Vremurile astea de acuma, si ce se intampla cu noi aici, faptul ca traiul de zi cu zi e dificil, si uneori trebuie sa alegi intre a cumpara fructe (care au ajuns sa fie prea scumpe) si a cumpara, nu stiu, sa zicem miere (ideea e ca mereu trebuie sa renunti la ceva, si nu e vorba de chestii de lux), toate astea te fac uneori sa ti se faca lehamite. Si nu exagerez, unii dintre oamenii care ma inconjoara trec prin asa ceva. Nu cred ca asa e normal. Asa e stresant, te imbolnavesti cu astfel de "nimicuri" de zi cu zi. Doamne fereste de imbolnavire, ca daca ajungi la spital, ai incurcat-o: trebuie sa-ti cumperi medicamente, si sta inseamna sa renunti iar la ceva. Cine nu trece prin asa ceva nu-si imagineaza cum e, pare o vaicareala exagerata. E greu sa traiesti cinstit, un muritor de rand, sa ai o viata decenta prin simplul fapt ca mergi zilnic la lucru, iti sustii copilul sa mearga la scoala (afterschool inseamna un procent mare luat din buget), sa se pregateasca pentru admitere (fara ore suplimentare iti nedreptatesti copilul, deoarece sanse muuult mai mari de a intra la falcultate, evident, au copiii care iau ore in particular). Ce sa-ti mai cumperi pentru sufletul tau, nici nu se pune problema. Si tot speri ca vin vremuri mai bune. Si anii trec. Adica esti prost daca nu te descurci, daca nu te invarti, daca nu esti smecher?
Da, am o zi proasta. Am mai multe zile proaste, doar ca azi am si chef de scris.
Numai cand vad prin ce nenorociri ajung sa treaca unii, cum ar fi cei din Japonia, dupa cutremur, dar si alte situatii triste, mai auzi de unele cazuri de ti se rupe sufletul, ma gandesc ca bine ca suntem sanatosi, ca, in final, viata e viata. Mda, resemnare?

Comentarii