vineri, 26 octombrie 2012

Ce mi-a venit si mie sa sun la 112?!

Vineri, dupa programul de lucru, ajung si eu in fata blocului si pe trotuarul principal, in plin bulevard, un om intins jumatate pe iarba, jumatate pe trotuar. Lumea se uita, unii se apleaca, altii il intreaba cate ceva, si toti pleaca. Te gandesti ca daca o fi patit omu' ceva? Pare sa nu fie cine stie ce, ca ridica din cand in cand capul si bolboroseste cate ceva. Pare a fi beat. Mai mult ca sigur ca e beat. Si atunci ce e de facut? Poti trece mai departe. Dar se vede clar ca tentativele lui de a se ridica esueaza. Poate s-o fi lovit in cadere, in afara de faptul ca e mut de beat. Parca nu-ti vine sa suni la 112 pentru un betiv. Am trecut si eu de el, insa, nu stiu de ce, m-am oprit si m-am intors. Mi-au trecut prin cap mai multe lucruri: daca eu as pati ceva si mi-ar fi rau si nu s-ar opri nimeni sa-mi dea o mana de ajutor? Am vazut niste studii care aratau ca, intr-adevar, putina lume ia atitudine, cei mai multi (tocmai trece elicopterul SMURD, Dumnezeule ce des vine!) trec, chiar daca au o ezitare. Si cand cineva ia initiativa, atunci mai multi il urmeaza. In fine, nu asta era ideea, dar nu puteam decide daca omul are nevoie de ajutor medical sau de politie.
Deci, m-am intors, s-a mai oprit un om, si am sunat la 112 (eu). Inca ma gandeam daca fac bine, sa sun la un serviciu atat de solicitat, pentru un om beat. Dar nu m-am mai oprit. Si un operator mi-a dat ambulanta si doamna de la ambulanta a spus ca au foarte multe solicitari, insa va trimite un echipaj. Acuma simteam ca-mi pare rau ca am sunat. Ce m-o fi apucat? Nu a durat mult si a venit o ambulanta cu soferul si doamna asistenta sau medic, poate, nu stiu. Si dupa ce s-au aplecat asupra omului de pe jos, m-am gandit ca, intr-adevar, nu trebuia sa sun nicaieri. Au vrut sa-l ridice sa-l puna in salvare, dar omul nu vroia nicicum. I-am facut o poza, numai una, ca mi se parea ciudat sa fac poze, insa am indraznit, totusi.


Si oricat incercau sa-l ridice, omul nu si nu. Ba chiar s-a pus sa-i injure, ca "pe voi cine dracu v-a chemat?"
Spre jena mea, trebuie sa recunosc ca doamna de pe ambulanta m-a mustruluit ca am decis sa-i chem pentru betiv, in timp ce altii au cu adevarat nevoie de ambulanta. Si avea dreptate. M-am simtit prost pe toata perioada operatiunii, si nu mi-a trecut nici acuma, de asta si scriu. Si individul ba radea, ba plangea, se prabusea mereu pe spate ca un gandac cu cracii in sus. Eu nu suport betivii deloc, de asta ma si mir ca m-a apucat asa un spirit civic in cazul asta. Dar ma gandeam ca o fi vreo biata de nevasta necajita care-l asteapta pe dobitoc acasa, si asta o fi baut si ultimii lor banuti. Cred ca ar trebui sa existe un serviciu specializat pentru ridicarea betivilor.
In orice caz, insul nu se dadea dus defel, si doamna de pe ambulanta a chemat un echipaj de politie, ca, zicea ea la telefon, nu putem sa-l lasam intins aici, ca iar va suna "un binevoitor" la ambulanta. Na, mersi, demult nu m-am mai simtit asa penibil. Mi-am cerut scuze, si ma intreb si acuma, daca totusi, cand vezi un tampit beat mort intins pe jos, e normal sa-l lasi sa se tavaleasca pana isi va reveni, cand o fi aia.
Sunt furioasa. Trecea lumea si se oprea sa vada ce s-a intamplat.
Poate trebuia sa plec inainte sa ajunga ambulanta, dar nu se cadea, din moment ce eu am sunat. Oricum le-am spus cum ma cheama, ca te intreaba, si oricum, iti au nr. de telefon. Dar nu am vrut sa plec fiindca ma gandeam ca poate vine alt binevoitor si-l ia de acolo, si cand vine ambulanta, o sa creada ca am sunat in gluma.
Pe cand asteptam politia, printre cei care treceau, s-a oprit si un domn, si cand a aflat ca betivul nu vrea sa mearga la spital, zice - Hai la o bere cu mine! Fac eu cinste!
Bineinteles ca a avut o reactie instantanee cand a auzit de bautura, dar nici asa nu s-a putut ridica.
Si dupa aia vine un vecin si zice: - Aaaa, pai asta e un betiv, vesnic e beat si se invarte pe aici!
Nu pot sa va spun ce ganduri aveam, ii faceam electrosocuri betivului, in minte.
Mi s-a parut ca dureaza un secol pana sa vina politia. A venit, pana la urma. Doamna a zis ca nu-l pot duce la spital ca nu vrea sa se ridice, le-a explicat si lor ca eu, "un binevoitor" (pe un ton...) i-am chemat. "Cum nu vrea sa urce in ambulanta?" au intrebat politistii. In trei secunde era saltat si bagat in salvare, fara drept de apel.
Si iaca asa, unul dintre politisti a urcat in ambulanta cu betivul, sa-l tina, si au plecat.
Acuma m-am lecuit, si nu mai chem ambulanta. Nu la betivi. Si totusi, daca e beat si sta pe jos, intins inert sau se tavaleste ca un gandac neputincios, ce e de facut? Habar n-am.

Am reusit sa fac o poza elicopterului SMURD cand se ridica de la spital. Pana am scris eu aici, oamenii aceia au plecat sa salveze alte vieti. Daca nu se vede prea bine, asta e, ca de-abia am apucat sa sar sa pozez, ca se ridica si pleaca in cateva clipe.


Asa mi-am inceput week-endul.
De fapt nu chiar asa.
Am venit o portiune de drum pe jos, si am facut o poza de toamna in Timisoara.

Inca e placut. Azi.

Blogurile mele, mai jos:
http://smartinsert.blogspot.ro/
http://sorishop.blogspot.ro/
http://fashionfrontiere.blogspot.ro/
http://e-toatacasa.blogspot.ro/

2 comentarii:

  1. Mda, interesanta povestioara. Bine de stiut cum se procedeaza in romanica in legatura cu betivi. Ai suportul meu ca ai procedat corect, vine nu e a ta oricum

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi pentru suport. Nu mai stiu ce e normal si ce nu. In orice caz, la un moment dat, bietul om statea intors cu fata spre pamant, si-i curgeau lacrimi pe fata. Eu stiu ca era beat, dar asa mila mi s-a facut de el! Si a repetat de cateva ori ca el a fost salvator la viata lui. Uneori viata e ciudata si are intorsaturi la care nici nu te poti gandi.

    RăspundețiȘtergere