sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Copilul meu X-MEN si masina CAMELEON - conform politistului care a solutionat cel mai repede un caz - pentru ca poate

Continuare roman foileton "Duminica in familie - LA POLITIE - cum demonstrezi ca esti nevinovat"

Dupa intamplarea de duminica trecuta, cand nu era nici 13 si nu dadea semne speciale, ieri a aparut procesul verbal intocmit de politistul zelos si care trebuia sa incheie cazul duminica intrucat a doua zi urma sa mearga in concediu. Banuiesc fapul ca saptamana asta, in care noi ne-am simtit ca ... nu stiu ca ce, dar, in orice caz, groaznic, el a fost, bine mersi, in concediu.

duminică, 17 noiembrie 2013

Duminica in familie - LA POLITIE - cum demonstrezi ca esti nevinovat

Ma revolta nedreptatea, incompetenta si superficialitatea

Iata cum cineva poate sa-ti distruga nu doar o zi, ci zilele si, la o scara mai mare, viata.
Va voi scrie despre o nedreptate care s-a infaptuit asupra familiei mel azi, o zi de duminica ce incepuse banal, linistit, odihitor.
Am plecat la magazin cu sotul cand ne-a sunat fata noastra ca a venit un politist la usa cu o invitatie la politie pentru ca masina ei a fost implicata intr-un incident joi seara, la ora 18,50, in zona str. Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Noi locuim in zona Caii Martirilor, timisorenii stiu ce distanta este intre cele doua strazi, destul de mare, strazile sunt in parti opuse ale orasului, nu poti parcurge distanta in cateva minute.
Politistul a batut la usa mai mult decat insistent, a batut si la vecini pana

marți, 8 octombrie 2013

I'm back!

Am facut tot felul de experimente cu blogul si mi-am dat seama ca imi place sa promovez carti, dar nu vreau sa imi transform blogul in spatiu de vanzari. (apropos - stiati ca din data de 08 octombrie 2013, Libris.ro a devenit singura librarie online din Romania ce ofera transport gratuit oriunde in tara, prin curier, la orice comanda, indiferent de valoarea ei.? E pe bune!)
 librarie online

marți, 10 septembrie 2013

Caini care au salvat vieti

Cainii - prietenii omului, dar omul e prietenul cainelui?

Putin mai jos am pus cateva exemple si linkuri ctre articole despre caini care salveaza vieti.

Nici un animal nu este ucigas, asta presupune sa vrei sa ucizi pentru ca asa vrea mintea ta ingusta. Numai oamenii pot fi ucigasi, si sunt ucigasi pentru ca pot, pur si simplu - sunt nenumarate exemple.
Ma enerveaza la culme pofta asta cu care toti vorbesc despre "eutanasierea" amaratilor astia de caini, cum se indeamna unii pe altii la a-i ucide! Si eutanasiere inseamna sa curmi viata unei fiinte ca s-o cruti de suferinta, nu sa omori pentru ca te incurca! Parca am fi invadati de o flota interstelara de extraterestri ucigasi si ne montam toata populatia Globului sa ne aparam, sa ucidem pericolul! Scoatem toate armele din dotare si pornim atacul salvator!

Intr-o tara in care la un concurs de talente castiga un numar cu 3 caini, (la "Romanii au talent") toti striga "Ucideti cainii!!!" Ce-i asta? Daca incerci sa iei apararea si sa militezi pentru viata acestor fiinte (ca sunt fiinte la fel de vii, ca cei care vor sa le omoare, ca mine si ca tine, au inima  care bate, se zbate si tremura cand se sperie, au sange, plamani, creier, ganduri, chiar si vise si sentimente, chiar daca unii iau in deradere toate astea) nici nu poti sa deschizi subiectul ca esti retezat de vehementa cu care ti se striga: sa fie omorati toti cainii! Cata ratiune si intelepciune de la o specie care se considera mai presus de toate si cu toata judecata la ea, la purtator!

Dar de ce sunteti toleranti cu oamenii ucigasi si violatori din cauza carora nu poti sa iesi seara pe strada sau in parc, si daca acestia ajung in puscarie ii mai tinem si bine, platim de pe fluturasul nostru de salariu o suma de bani pentru ei, sa nu le lipseasca nimic in puscarie, acei care, cu buna stiinta si cu mintea lor de specie dominanta, iti dau in cap! Asta nu va infurie?!

Adica ati luat cainii, i-ati facut cei mai buni prieteni ai omului ca mai apoi, tipic omenesc, sa-i linsati, ca e foarte simplu, ce e mai simplu decat sa ucizi niste fiinte care nu se pot apara? De ce nu se revolta nimeni impotriva celor care abandoneaza cainii, sunt foarte multi oameni care abandoneaza caini prin orase, prin paduri. Adica ce crezi, cum va trai acea fiinta? Am transformat cainii in niste animale care se bazeaza pe noi ca sa traiasca, pentru ca noi am facut asta, noi am vrut asta.
Te simti bine cand il omori? Te uiti in ochii lui?
Stii ca distrugi o viata si inca nici un om de stiinta nu a reusit sa creeze viata?
Dar ce educatie este asta pentru copii, cand ii inveti ca pot ucide alte fiinte? Ca asta se cere, uciderea altor fiinte! "Ce nobil, ce uman, ce corect!"

Si mai exista si zvonul ca acel biet copil a fost omorat de un caine dresat de om sa fie ucigas: vedeti doua articole in acest sens in dcnews sau in libertatea si nu m-ar mira deloc sa fie asa.

In orice caz, se stie ca, dintre toate fiintele, cainii sunt printre putinele animale care, datorita devotamentului, iubirii, judecatii lor, au salvat vieti, omenesti sau ale altor animale, si nu au cerut nimic in schimb, nu au cerut sa apara la toate televiziunile, au fost mai "umani" decat orice om. Si sunt cunoscute cazuri de caini care au suferit pana la moarte dupa prietenii lor oameni (nu-mi place sa zic stapani, cum sa fii stapanul unei fiinte?!).

Am facut o mica selecte de astfel de salvari facute de caini
Intai un video de pe Discovery:


Aici un articol din today despre 11 caini care au contribuit la salvarea vietii unor oameni - vedeti aici articolul:
- un copil de 11 ani a fost salvat de atacul unei pume de catre Angel - un golden retriever - a sarit in calea pumei si s-a luptat cu ea - un om ar fi facut asta? Nu, ar fi sunat la politie!

- un alt caine si-a salvat prietenul om, aflat in scaunul cu rotile, din foc - vezi articolul aici!



AICI aveti povestile a 25 de caini care au salvat vieti.
Un articol in romaniapozitiva despre caini invatati sa caute si sa salveze oameni - si o fac cu un devotament si o seninatate de care oamenii nu sunt capabili:

Aici  alta poveste in care s-ar vorbi despre un om mort daca nu ar fi fost un caine salvator:
"Pentru un bărbat din Dej, îngerul salvator a venit sub forma unui câine ciobănesc german, cu blană cafenie şi ochi mari blânzi. După două zile de căutări ale salvamontiştilor, bărbatul a fost găsit în mai puţin de o oră de câinele salvator." - Vedeti articolul AICI!
Povestea cainilor salvatori - caini eroi intr-un articol din ele.ro, incepand cu Laika - sacrificata fara mila.

In caz de catastrofe de orice fel, de multe ori si cainii au ajutat la salvarea oamenilor - aici cititi diverse povesti adevarate, printre care si  despre Shane, câinele Akita care a învins un tsunami. 

Un alt articol despre "Foşti maidanezi, acum eroi care salvează oameni din avalanşe şi dărâmături" 
Pe descopera.ro un articol lung despre altruismul animalelor, cu mult superior oamenilor, si despre care se vorbeste prea putin!

Si sunt mii de exemple, in toata lumea. O intamplare tragica nu inseamna ca asa, ca niste posedati, trebuie sa distrugem mii de vieti, fiinte care au tot dreptul de a trai, pentru ca de asta s-au nascut, exact ca si noi.. Cei care doriti sa omorati alte fiinte, pentru ce v-ati nascut? Care este scopul vostru? Va veti simti mai bine dupa ce veti omora atatea fiinte? Nu le veti auzi scancetele noaptea, in somn? Credeti ca orasul va fi un rai si toti vom fi in siguranta deplina pe strada? E asa de simplu? Mor toti cainii si gata, nu mai exista pericole? Asta e o solutie simpla si populista, care nu rezolva nimic. Am auzit la tv tot felul de alte solutii si sunt convinsa ca exista variante mult mai bune de a reduce riscul de a fi muscat de caini. 
Solutia asta cu omorarea cainilor ma necajeste. Dupa ce au dormit in papuci ani de zile toti, acuma brusc, au gasit calea cea dreapta.

Imi pare rau ca cei care militeaza pentru SALVAREA VIETII cainilor sunt considerati nebuni si anormali si nu cei care militeaza pentru OMORAREA bietilor caini. Si am mai auzit pe unii care ziceau ca ce, porci si vaci si gaini nu omoram ca sa mancam? Ba da, din pacate, insa asa cum in natura animalele vaneaza pentru a trai, oarecum e acceptabil sa fie sacrificate animale pentru a fi mancate, dar fara a fi macelarite si risipita acea carne, si acele animale ar trebui ingrijite cu respect, nu crescute chinuit si umilitor, ca la fel va fi si hrana pe care ti-o vor da, toxica, asa cum a fost si viata lor. (precizez ca eu nu mananc carne, de nici un fel, si apreciez orice firicel de viata, indiferent in ce corp se afla)

Este inuman sa omori, nu e nici o eutanasiere aici. O sa ne ducem pe copca toti, cu asa masuri de protectie a noastra!
Stiu ca am zis prea putin, sunt multe de zis. E un subiect fara capat. Fara capete.

 ......... nu are nici inceput nici sfarsit .........

sâmbătă, 2 martie 2013

METEORITUL din RUSIA si ISTORIA LUMII - recenzie carte

Universul exista si "traieste" in jurul nostru

Mi s-a parut fascinanta si infioratoare aparitia meteoritului din dimineata zilei de 15 februarie! A venit pe Pamant neinvitat si nestingherit. De acolo, din neantul spre care ne uitam de zeci de mii de ani!
In seara asta si maine in reluare va fi un documentar pe DISCOVERY, sigur va fi un documentar de exceptie!
Azi, 2 martie, la ora 22, si maine, 3 martie, la ora 23. Puteti vedea detalii pe site-ul lor aici ... http://www.discovery.ro/emisiuni/meteoritul-cazut-in-rusia.

La finalul articolului va povestesc despre  Cartea este: "Istoria lumii de la Big Bang pana in prezent" de scrisa de Cynthia Stokes Brown.

Vreau sa va spun ca plonjonul meteoritului pe Pamant a fos inregistrat si de seismograful Centrului de Seismologie European-Mediterranean:
Vedeti pe facebook http://on.fb.me/13wUyZb sau pe G+ http://bit.ly/YJPHxS


Am colectat cateva filmulete extraordinare ale martorilor, si le pun aici, sa le vedeti:
http://www.space.com/19806-russia-meteor-explosion-asteroid-flyby.html
http://adevarul.ro/tech/stiinta/un-meteorit-urias-explodat-dimineata-deasupra-rusiei-1_511e303b344a7821184272be/index.html#
http://www.zeibiz.com/2013/02/meteorite-falls-in-russia-video/ - si o compilatie extraordinara cu filme cu meteoritul
http://www.liveleak.com/view?i=152_1360906606
http://www.liveleak.com/view?i=aea_1360957368

Au mai cazut meteoriti pe Pamant, vedeti mai jos:
Acesta e un crater din Arizona - in linkul alaturat aveti un articol despre acesta:
http://www.myamazingearth.com/2012/11/amazing-meteor-crater-in-arizona/ un crater de la alt meteorit

Tocmai azi, la stiri, au spus despre un crater care s-a format sub casa unei familii din SUA si o incapere s-a prabusit in haul de dedesubt! Ce sinistru!
Imi place si ma infioara salbaticia care ne inconjoara, habar nu avem ce maruntei suntem!
Am citit o carte care m-a impresionat si pe care o tin aproape, ma uit uneori prin ea, cum ar fi acuma, caut ceva despre originile Universului si Pamantului nostru. Cartea este: "Istoria lumii de la Big Bang pana in prezent" de scrisa de Cynthia Stokes Brown, pe care o recomand cu mare caldura.
Cine stie ce calatorie a avut acel meteorit pana sa ajunga la noi?
Cynthia Stokes Brown povesteste in primul capitol ca nu putem cunoaste universul asa cum este astazi, ci doar asa cum era candva, deoarece e nevoie de milioane sau chiar de miliarde de ani pentru ca lumina stelelor si galaxiilor indepartate sa ajunga la noi, strabatand spatiul cu o viteza de aproximativ noua mii cinci sute de miliarde de kilometri pe an! Astfel ca acest obiect care s-a ratacit si si-a gasit sfarsitul la noi, cine stie de unde vine si cate milioane de ani a calatorit! Fascinant!
Stiti ca Pamantul, la inceput era o masa fierbinte, de neimaginat, de fapt.
In "Istoria lumii de la Big Bang pana in prezent" , Cynthia Stokes Brown ne spune ca Pamantul nostru isi pastreaza structura de baza, desi evolueaza constant si se modifica. Viata pe pamant a aparut cand acesta s-a racit suficient de mult, iar procesul de racire se produce permanent, miezul fierbinte al Pamantului este acela de la inceputuri, inca nu s-a racit de tot. Puteti simti dimensiunea cosmica a acestui lucru?
Cynthia Stokes Brown face o cronologie comprimata a Universului, imi place tare mult simplitatea si usurinta de intelegere a acestei scheme.
Zice ca daca Universul ar fi luat nastere cu 13 ani in urma, atunci, pastrand scara, Pamantul ar fi aparut in urma cu aproximativ 5 ani, organismele pluricelulare de mari dimensiuni acum 7 luni, hominizii ar fi aparut in urma cu 3 zile, specia umana - Homo sapiens - acum 53 de minute, intreaga istorie a civilizatiei s-ar intinde pe durata a 3 minute, iar societatile industriale moderne ar fi aparut in urma cu 6 secunde.
Este incredibil! Cartea  "Istoria lumii de la Big Bang pana in prezent" de scrisa de Cynthia Stokes Brown este o incantare si citind-o parca traiesti toate epocile pe care le descrie cu atata lejeritate!
Sa stiti ca in prefata, doamna Cynthia Stokes Brown multumeste unui autor despre care eu am mai scris: Stephen Pinker, autorul cartii stiintifice (dar pe intelesul tuturor) "Cum functioneaza mintea", spectaculoasa!

Doua carti pe care trebuie sa le aveti, pot fi citite de orice pasionat de documentare si programele stiintifice de la tv!

luni, 25 februarie 2013

Campania vALLuntar - CREIERUL NOSTRU - un hardware cu soft complet

Campania vALLuntar si ROMSILVA planteaza un copac la fiecare 15 comentarii

Vă invit la lectură şi vă provoc să spuneţi în câteva cuvinte impresia voastră despre această postare, despre cartea revizuită aici.
Aceasta este a doua campanie de voluntariat organizată de Grupul Editorial ALL şi constă in urmatoarele: eu am citit o carte aleasă din vasta librarie http://www.all.ro/,   am să vă povestesc despre această carte, iar voi, până în 13 martie, sunteţi rugaţi să scrieţi un comentariu legat de subiectul citit aici. La 15 persoane diferite care au comentat va fi plantat un copăcel de către o echipă  a Grupului Editorial ALL cu sprijinul ROMSILVA. Le mulţumim pentru acest efort, şi mulţumim cititorilor pentru bunăvoinţa şi timpul alocat.
Simt o mare bucurie şi o deosebită plăcere să fac acest lucru!
Comentariile care se iau în calcul pentru plantarea copacilor trebuie să fie făcute până în data de 23 martie, iar în perioada 25 martie - 7 aprilie se vor planta copacii!

Cum functioneaza mintea
autor Steven Pinker

Mereu m-a fascinat creierul fiinţelor, şi, poate mai mult, mintea fiinţelor, iar mintea umană este, desigur, nici nu ştiu cum să-i zic, "entitatea" cea mai fascinantă, "extraterestrul" din noi. Cum se face că ne naştem toţi cu aceeaşi dotare de bază, în aparenţă structura este aceeaşi, aceleaşi elemente fizice ne compun pe toţi, şi, totuşi, ajungem nişte adulţi atât de diferiţi, şi minţile noastre fac totul: aceeaşi structură generează oameni blânzi, buni, iubitori sau tirani infiorători, criminali, persoane odioase, oameni cu o putere de analiză şi o inteligenţă uluitoare ţi oameni care nu pot să formuleze o propoziţie. Nu ma refer aici la sansa de a te naste intr-o familie care te trimite la scoli inalte; oamenii se diferentiaza in inteligenta la fiecare nivel: nu toti cei care termina o facultate sunt la fel de ageri, inteligenti, spontani, etc. Cum este posibil sa se produca asa mari diferente?
Acesta este motivul pentru care am ales sa aflu de la specialisti cate ceva din misterul, complexitatea functionarii mintilor noastre, astfel ca am deschis coperta cartii "Cum functioneaza mintea" de Steven Pinker cu sentimentul ca as fi un chirurg care incepe o operatie.
Un volum scris pe intelesul unui curios ca mine, fara pregatire stiintifica, o carte captivanta, care-ti pune mintea la treaba, si iti solicita atentia, daca vrei sa intelegi explicatiile si experimentele descrise.
Steven Pinker este profesor de psihologie si director al Centrului de Neurostiinte Cognitive din cadrul Massachussets Institute of Technology. A scris si bestsellerul The language instinct (Instinctul limbajului).
Cartea despre care doresc sa va spun cate cuvinte (desi, recunosc, mi-e greu sa spun doar cateva cuvinte), "Cum functioneaza mintea", a fost nominalizata si finalista la Premiul Pulitzer, categoria non-fictiune, ceea ce spune totul despre calitatea acesteia.
Volumul incearca sa explice cateva dintre functiunile si capriciile mai putin intelese ale mintii umane, in termeni evolutivi.  
Mintea umana, in evolutia ei, a ajuns sa fie un sistem cu o organizare fenomenala, care realizeaza performante remarcabile, imposibil de duplicat de catre un inginer. Chiar si faptul ca mintea mea a citit cartea si acuma scriu aceste randuri, toate acestea sunt rezultatul activitatii laboratorului fantastic din cutia mea craniana! Faptul ca voi citiţi, procesaţi şi veţi face un comentariu este rezultatul unui proces pe care mintea dumneavoastra il efectueaza chiar acuma, si este imposibil de reprodus artificial! Nu este fascinant? Sa retineti ca mintea nu este totuna cu creierul! Creierul este un corp, mintea este o entitate, sper ca am exprimat bine ce am gandit.  
Te captiveaza chiar de la titlul primului capitol: "Echipamentul standard" - expresie ce poate fi utilizata si in cazul corpului uman, si se refera la dotarea noastra de baza, inainte de a fi modelati de conditiile de viata, norocul sau ghinionul locului si timpului in care am venit in lumea cunoscuta de noi.
In acest prim capitol autorul ne explica ce este mintea umana si cat de incredibil de complexa este fata de cel mai "incredibil" si ultra-high-performant robot creat pana in ziua de azi (tot de mintea umana). Cred ca in cazul acesta niciodata elevul, robotul, nu-si va depasi parintele.   
Autorul ne spune ca au trecut patru decenii de cercetare asidua in domeniul inteligentei artificiale, astfel ca tehnologia recunoasterii formelor s-a perfectionat, cu toate acestea, performanta dispozitivelor artificiale de recunoastere a formelor este inca foarte departe de randamentul celor care se afla in capul fiintei umane. Lumea reala este imprevizibila si greu de incadrat in tipare.
Nu voi putea scrie in acest articol atat de multe cate as vrea, ar insemna sa scriu o carte, atat de fascinant este subiectul. Insa, de acuma inainte, in activitatea mea ma voi referi de multe ori la lucrurile aflate, si am o multime de insemnari pe marginea acestui subiect.
Un exemplu de comportament pe care creierul nostru il comanda automat si in aparenta fara efort, insa neegalat inca artificial, este mersul nostru biped, normal si banal, credem noi, radem cand cineva se impiedica si-si pierde echilibrul, "e impiedicat" nu reusim sa apreciem incredibilele ecuatii pe care le rezolva creierul nostru pentru restabilirea echilibrului. Oare mersul biped este solutia optima aleasa de evolutie pentru noi? Daca, de exemplu, natura ar fi putut crea un cerb pe roti, ar fi facut-o? Sigur nu, rotile sunt bune pentru o lume cu sosele si cai ferate, dar atat. Picioarele sunt mult mai bune. Si "softul" care controleaza picioarele este unul de neegalat artificial. Inca la patru picioare mai merge cumva cu echilibrul, dar la doua, la mersul biped al omului ...
Ne spune autorul ca atunci cand alergam pornim cu un elan comparabil cu o decolare si pana in prezent nimeni nu a descifrat modul in care reusim sa facem acest lucru.
Sau, daca vorbim de un gest banal efectuat cu mana, intinzi mana si apuci un obiect pe care-l depalsezi si-l asezi undeva. Nimic mai simplu, in aparenta. Insa v-ati gandit vreodata ce ecuatii trigonometrice efctueaza creierul dumneavoastra pentru acest gest? Traiectorii drepte, apoi arce complicate parcurse de mana intr-o dplasare rapida, rotiri si stationari, alternari intre indoiri si rasuciri, de neimaginat! Bratul dumneavoastra este o lampa de arhitect, iar creierul dumneavoastra rezolva fara efort ecuatiile pe care trebuie sa le rezolve de fiecare data cand ridicati un obiect.
Autorul nu este de acord cu teoria oamenilor de stiinta care spun ca diferentele dintre oameni si cimpanzei sunt minime, pentru ca diferenta substantiala este cea de la nivelul mintii. Cimpanzeii, atat de comparati si asemanati cu oamenii, sunt o specie aflata in pragul disparitiei si se chinuie cu inversunare sa supravietuiasca in cateva zone impadurite de pe glob, nu au reusit sa-si schimbe modul de viata timp de milioane de ani. Simpla asemanare sau apropiere a ADN-ului oamenilor cu a cimpanzeilor lasa loc unei mari diferente intre cele doua specii. Si trebuie sa pun un citat, ca suna impresionant: "Trei sute de mii de generatii si pana la zece megabiti de informatie genetica potentiala sunt suficiente pentru ca o minte sa evolueze considerabil". 
Deoarece azi, cand scriu aceasta revizie, este 24 februarie, Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani, din cartea pe care o comentez reiese ca iubirea nu poate fi asemuita unui virus, o cadere de tensiune sau o defectiune. Se pare ca mintea umana nu atinge niciodata o asemenea culme a concentrarii ca atunci cand omul se indragosteste si sigur exista niste calcule extrem de sofisticate care sa poata explica logica speciala a atractiei, a starii de neliniste si a gesturilor filantropice fara noima, si, pana la urma majoritatea oamenilor isi gasesc perechea langa care sa ramana suficient de mult timp pentru a avea copii care reusesc sa supravietuiasca pentru a duce specia si genele mai departe. Va puteti imagina cat de multe ore de programare ar fi necesare pentru a copia o astfel de performanta, artificial?!
Ochiul este un exemplu suprem si incontestabil de inginerie maiastra pe care ni-l da selectia naturala. Este un organ cu totul special, care nu digera mancare, nu schimba nimic in lumea fizica - el este un organ de procesare a informatiilor si, din punct de vedere anatomic este o parte a creierului, el fiind conectat ferm la creier, iar in retina retina exista dispozitive optice si circuite complicate de o finete uluitoare.
Mai vreau sa ating un subiect si incerc sa ma opresc din povestit, desi nu mi-e usor.
Mi-a placut un lucru pe care l-a zis autorul: "Comportamentul in sine nu a evoluat; ceea ce a evoluat a fost mintea".
Se fac diverse cercetari si se presupune ca exista gene responsabile de tot felul de afectiuni grave: Alzheimer, alcoolism, schizofrenie, afectiuni maniaco-depresive, obezitate, accese de violenta, tot felul de tipuri de retard, insa nu au fost gasite gene responsabile cu politetea, limbajul, memoria, inteligenta. "Motivul a fost sintetizat plastic de catre politicianul Sam Rayburn: Orice tampit poate darama o casa, dar ca sa construiesti una iti trebuie un tamplar".

Este evident ca acest subiect e greu de cuprins in cateva randuri, si cartea  "Cum functioneaza mintea" de Steven Pinker merita citita, foarte captivanta, te face sa-ti simti circuitele din minte functionand!

Daca ati avut curiozitatea si rabdarea sa parcurgeti acest articol, va invit sa lasati un comentariu pe acest subiect, iar comentariile care vor aparea pana in 13 martie (chiar de ziua tatalui meu) se vor transforma in copaci plantati de voluntarii Grupului Editorial ALL cu sprijinul ROMSILVA. Puteti pune cate comentarii doriti, insa se va numara pentru plantarea copacilor un comentariu de persoana. (15 persoane care au comentat = UN COPAC PLANTAT)
Fiti generosi, comentati!

duminică, 24 februarie 2013

Campania vALLuntar, Romsilva si noi toti - plantam copacei!

Va astept la lectura!

Aflata la a doua editie, campania online vALLuntar  este un prilej de bucurie pentru bloggeri.
Mecanismul este foarte simplu: citim carti, facem recenzii a cartilor alese din biblioteca Editurii http://www.all.ro/ , si la 15 comentarii la postarea cu recenzia cartii, va fi plantat un copac de catre o echipa de voluntari a Grupului Editorial ALL.
Daca o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, si, la 20 de comentarii, o echipa a Grupului Editorial ALL va planta inca un copac intr-un loc ales de ROMSILVA.
Asa-i ca este frumos?
Eu am citit o carte deosebita, care "te pune pe ganduri", si veti vedea de ce am pus ghilimele. Cartea se numeste "Cum functioneaza mintea" scrisa de Steven Pinker, unul dintre liderii cercetarilor stiintifice contemporane ale cognitiei.  O carte extrem de interesanta, pe care nu poti s-o citesti dintr-o suflare, trebuie sa te concentrezi ca sa intelegi mecanismele si procesele descrise de autor.
Asa ca, pana in 23 martie sunteti invitati sa scrieti impresiile voastre la recenzia pe care o voi posta azi sau maine.
Plantarea copacilor, in urma comentariilor voastre, se va face in perioada 25 martie - 7 aprilie.

sâmbătă, 16 februarie 2013

Valentine's isterical day! Si ziua Apocalipsei a fost mai placuta decat asta!

Sarbatorile sau diversele zile festive se vor a fi motiv de bucurie si petrecere a timpului intr-un mod placut, un bun pretext pentru a face si primi cadouri.  



Asta e idealul, in realitate se mai intampla sa fie zile care, datorita incarcaturii si dorintei exagerate de a le face grozave, devin tocmai pe dos, extrem de proaste si tensionate.
O zi din astea, sarbatoare de cosmar mi s-a parut mie ziua de 14 februarie de anul asta, Valentine's extrem-day!  
De la inceput, la lucru, s-au precipitat sarcinile si au devenit urgente, din acelea care trebuie terminate "ieri". Si in toata graba, asa, ca sa fie memorabil, apare o colega, căuta o adresa cu o documentatie la care eu i-as fi facut anul trecut, in fierbințeala de 45 grade celsius a lunii iulie, un raspuns. Si acuma, adica ieri, trebuia găsita adresa si dosarul respectiv. Si dă-i si caută, caut eu, caută colegii, caută colega ce intreba de dosar, măi, nicaieri, nimic. Aveam niste draci deja prin stomac! Si zicea colega: "Nu mai stii ca am si ras de problema asta atunci? Am fost la tine, am discutat!" Eu, sa n-o contrazic, că prea o zicea cu foc, m-a convins ca asa e cum zice, dau din cap, zgâlțîi din cap că da, imi amintesc ... parca..., sa nu se vada ca habar nu am, sa nu mă fac de ras. Dupa vreo 15-20 de minute de scotoceala, îi spun ca voi cauta in continuare, si rezolvam situatia asta, care deja ma făcea sa fierb. Si se duce-n treaba ei colega, mă sună după cateva minute si imi citeaza din adresa pe care o scrisesem eu. Nici asa nu prea-mi aminteam, dar cum s-o contrazic? Devenea tot mai enervanta situatia, si trebuia neaparat rezolvata, a devenit mai importanta decat celelalte lucruri foarte importante. Aveam deja vreo trei lucruri care, fiecare "trebuia rezolvat primul".
Pana la urma urmei m-am deplasat la biroul colegei (o adevarata excursie prin institutie, care e in plina renovare) si aceasta îmi intinde victorioasă o copie de pe adresa "mea". Care nu era a mea! De asta nu o gaseam! Ma uit si zic: Dar nu am scris-o eu! 
Si surprinderea a fost tot a mea când colega a zis senina, fara nici o grimasa de mirare: Aaaa, nu? Ok.
Deoarece trecuse cam o ora jumate de chin, nu am avut nici o alta energie de riposta, am simtit o USURARE grozava ca am scapa de cautat, nici acum nu-mi vine sa cred ce brusc mi-a trecut toata dracenia de nervi, happy ca nu mai trebuie sa caut, si am dus hartia aia afurisita cui trebuia.
Si "happy Valentine's Day" continua. Ma suna copilu' (domnisoara, de fapt) care plangea de mama focului ca  si-a ratat intalnirea cu iubitelul ei, din diverse motive! Sigur ca tensiunea mea a inceput sa creasca din nou. 
In sfarsit, pe acest fond neplacut, se termina programul de lucru, pornesc spre casa, sa mangai si sa stau la povesti prietenesti cu copilu', ma suna mama plangand, ea fiind cu problema tatalui meu cu Alzheimer, cum am scris aici. M-am intristat si mi-am zis ca nu voi mai putea povesti si cu copilu' suficient de pozitiv si optimist. 
Nu stiam că mirifica zi de Valentine's day nu e gata, mai are surprize, că trebuie să-mi dozez nervii si rabdarea in continuare.
Ajung acasa, atmosfera posomorata (de 2 saptamani sotul e fara serviciu), copilu' trist, si, cireasa de pe tort ... acuma urmeaza.
Dar ca sa intelegeti asta, trebuie sa merg in urma cu o saptamana. In urma programului de afiliere de la eMAG, pe voucherele castigate, acu' o saptamana am achizitionat o Tableta Google Nexus 7 foarte draguta, subtire, finuta, pret mai mult decat bun, dar chiar mi se pare nemaipomenit ca la pretul acesta sa iei asa o tableta!














Acuma, intorcandu-ma la ziua de ieri, Valentine's adica, nu-mi revin bine, nu apuc sa scap de tensiune, cand sotul meu, transfigurat, zice ca a stricat tableta NEXUS 7, tableta cea noua, achizitionata cu greu, dupa luni de munca, cea la care ne uitam ca la un lucru pretios! I se citea pe fata neputinta si furia!
Am simtit ca ma depaseste situatia! Din fericire copilu' se linistise, s-a facut pace in iubire, mama, saraca, s-a linistit si ea, a ramas necazul si cosmarul cu distrugerea softului TABLETEI NEXUS 7!
Parca era un vis urat! 
Eu una am abandonat tot stresul, simteam ca toate astea ma depasesc si nu mai stiu cum sa fac fata, parca as fi carat toata ziua pietre in spate, m-am pus in pat si am gasit pe AXN un serial vechi, politist, "Verdict crima" care ma relaxeaza de adorm de-a dreptul! Si ca prin ceata am tot auzit cum sotul meu se agita, discuta cu copiii (iubaretii, amandoi) si, in final s-a facut ora 4,30 dimineata cand au reusit, cu ajutorul diverselor tutoriale, sa repare stricaciunea de pe draguta de NEXUS 7!
Bine ca s-a terminat acest VALENTINE'S DAY ca a fost mai rau ca ziua Apocalipsei de anul trecut!
Si la tv am auzit ca unii au avut o zi si mai proasta si deprimanta!
Doamne, unele zile tare sucite si de neinteles!

marți, 5 februarie 2013

Nu-mi mai pare rău că am sunat la 112

Ţin de ceva vreme aceasta postare, mă intrebam dacă s-o scriu sau ba. In final, mi s-a făcut dor de scris, şi iaca ...
Vreau să povestesc despre, poate, reversul medaliei, sau exagerez, insă uneori în minte iţi faci ideea că lucrurile făcute sunt plătite mai apoi, in vreun fel.
Cred că sunt unele energii necunoscute nouă, şi, deşi nu mă consider superstiţioasă, nici fanatic de religioasă, nici nu cred în semne, insă cred totuşi că există niste energii pe care nu stiu daca le controlam involuntar, dar acestea reactioneaza, oarecum.  

Intr-un articol din toamnă, scriam despre cum am sunat la 112 pentru un om căzut in faţa blocului meu şi cum asistenta m-a mustrat că am chemat ambulanţa pentru un om beat, (http://relativsori.blogspot.ro/2012/10/ce-mi-venit-si-mie-sa-sun-la-112.html) in timp ce altii au nevoie cu adevărat de sprijinul lor, s-a întâmplat ca iniţiativa mea de atunci să fie răsplatită acum.

Parintii mei sunt bolnavi si departe de mine, la sute de kilometri, iar tata, saracu', a fost diagnosticat cu alzheimer. 



Daca nu ai pe cineva in familie cu astfel de boala, suna ca ceva banal, o boala, ca atatea altele, ceva ce i se intampla altuia, niciodata tie, ceva ce genereaza un bun subiect de film.



Insa la mine filmul e realitate. 

Si e chinul si neputinta de pe lume pentru familie, si, poate, si pentru el, insa nu comunica prea bine, ca sa-ti spuna.
Nu gasesti un centru medical specializat unde sa-l duci, sa-l ajute, (numai la spitalul de boli psihice, cu oameni internati de ani de zile, care sunt intr-un hal fara de hal) sa nu trebuiasca sa dai pielea de pe tine (daca nu ai bani), sa aiba locuri, cauti, cauti, si nu gasesti o solutie. Chiar nu stiu ce sa fac. Unele centre pentru alzheimer, de fapt unul, care este aproape de parinti, e ocupat total, si care e aproape de mine e pentru oamenii de pe aici, adica nu accepta romani din alta zona, parca ar fi din alta tara. Si stiti ce e culmea culmilor? O viata intreaga tatal meu a lucrat pe ambulanta, in tinerete chiar pe salvamont. Si ne povestea mereu despre situatiile pe care le intalnea in activitatea lui, a "moşit" o gravida, a avut un bolnav psihic vroia sa scape din ambulanta, si multe altele, foarte interesante.
Si acuma e neajutorat.

Dar, subiectul meu era: Nu-mi mai pare rau ca am sunat la 112, raspunsul nu-stiu-cui la oful meu.
Tatal meu nu se mai plimbă singur decat ocazional, extrem de rar, si, intr-una dintre zile, a iesit să ia puţin aer. Insă a trecut prea mult timp şi nu revenea acasa. Mama, speriată, a mers să-l caute (problema e că şi ea e bolnavă, cu semipareză, de abia umblă). In final l-a gasit la spital, la urgente, pentru că a căzut pe stradă, şi ştiţi cum a ajuns la spital? O DOAMNA a făcut ce am făcut şi eu aici http://relativsori.blogspot.ro/2012/10/ce-mi-venit-si-mie-sa-sun-la-112.html, a sunat la 112! Dacă nu suna ea, cine stie cât ar fi stat, săracul, întins pe jos, oamenii puteau crede că e un beţiv pentru care nu merită să te oboseşti să chemi salvarea. Că voi ştiţi cum arată un om cu alzheimer? Pare de pe altă planetă, nu se încadrează în tiparele noastre de oameni obişnuiţi, mereu pe fază.
Mi se face rău când mă gândesc! Bine că a avut milă şi răbdare acea femeie să îl ajute pe tatăl meu, că, de obicei, evităm să mai pierdem timpul cu astfel de probleme pe stradă. Recunoaşteti că au fost situaţii in care aţi văzut un om căzut, părea omul străzii sau cine ştie ce amărât, şi nimeni nu se opreste să vadă ce e cu sufletul lui. 
Si atunci, nu e bine că si eu am sunat la 112 pentru un om căzut pe stradă, indiferent din ce motiv? Of, of!